O SCRISOARE PIERDUTӐ
-argumentare de comedie-
Prof. OBEANU (cas. MATEESCU) DANIELA
Motto: „Calitatile si defectele omenesti sunt pretutindeni aceleasi; oamenii sunt peste tot oameni. Limba, costume, obiceiuri, apucaturi intelectuale si morale, religiuni, precum si toate celelalte rezultate ale locului unde au trait, ale imprejurarilor prin care au trecut, ii pot arata ca si cum s-ar deosebi mult cei dintr-un loc cu cei dintr-altul; ei insa, in fundul lor, pretutindeni si totdeauna sunt aceiasi”. – Ion Luca Caragiale in „Despre lume, arta si neamul romanesc”.
“Aveti putintica rabdare…” , “Eu pentru cine votez ?”, “Ori sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic, ori sa nu se revizuiasca, dar atunci sa se schimbe pe aici, pe colo…” replici celebre din „O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale
Constatam cu stupoare ca fata de acum 100 si ceva de ani „lucrurile” nu s-au schimbat prea mult in bine. Traim cu stupoare aceeasi derulare tragico-comica a evenimentelor politice, sociale, istorice…. Cei trebuie omenirii sa devina mai responsabila, mai bine intentionata cu adevarat fata de urmasi, fata de mediul inconjurator…
I.L.Caragiale a imbogatit literatura romana atat cu creatii in proza (nuvele, povestiri), cat si cu operele sale dramatice de o exceptionala valoare,el fiind cel mai mare dramaturg român.
Totusi, Caragiale s-a remarcat si in privinta comediei, o opera epica in versuri sau in proza, care satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri prin intermediul personajelor ridicole, intre care se nasc conflicte puternice. Comedia are scopul de a indrepta acele defecte umane si sociale prin amuzament, avand asadar, rol moralizator. Principalele mijloace artistice de realizare a comicului sunt satira si sarcasmul, folosite pentru a crea ridicolul atat in ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec in societate, cat si a caracterelor umane dominate de defecte morale. Mijloacele de construire a comicului sunt foarte variate: comicul de situatie, comicul de caracter, comicul de limbaj, comicul de nume etc.
O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei si membrii partidului de guvernamant.
Locul actiunii este capitala unui judet de munte, iar timpul in care se petrec intamplarile este plasat la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului, principalele moduri de expunere fiind dialogul si monologul. Ca mijloace artistice, subiectul este construit prin comicul de situatii in care sunt puse personajele, conturate, la randul lor, prin comicul de caracter si comicul de limbaj.
Astfel, infatisand relatia dintre Tipatescu si Zoe sau felul in care se desfasoara alegerile pentru Camera, I.L.Caragiale realizeaza un comic de moravuri.
Este prezent si comicul de situatie intrucat intamplarile comice abunda: pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, situatia initiala si cea finala in care se afla Catavencu, sau deznodamantul farsei electorale care se termina cu multumirea tuturor, in sunetele muzicii.
De asemenea, se intalneste si comicul de caracter care contureaza personaje ridicole, creeaza tipologii umane, dominate de trasaturi morale definitorii pentru caracterul acestora.
Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipul slugarnicului, prezent in piesa de la inceput pana la sfarsit in toate momentele cheie ale actiunii. Celelalte personaje ale comediei ilustreaza tipuri umane, dominate de o trasatura de caracter reprezentativa: tipul incoronatului simpatic este ilustrat de Zaharia Trahanache, tipul parvenitului si al demagogului este intruchipat de Nae Catavencu, tipul politicianului incult si prost, de cuplul Farfuridi -Branzovenescu, tipul cochetei de Zaharia Trahanache. Cetateanul turmentat il reprezinta pe autorul anonim, iar Agamemnon Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative ale celorlalte personaje: parvenismul, demagogia, prostia etc.
Comicul de nume ilustreaza principalele trasaturi de caracter ale personajelor. Astfel, numele lui Ghita Pristanda sugereaza caracterul servil si umil fata de sefi, lipsa de personalitate, deoarece pristanda este un joc popular, asemanator cu braul. Catavencu vine de la „cata”, care inseamna palavragioaica si haina cu fetele, de unde reiese demagogia si ipocrizia personajului. Sarcasmul lui Caragiale atinge apogeul comicului prin numele lui Agamemnon Dandanache, constand in alaturarea ridicola a numelui marelui strateg grec cu „dandana”, care inseamna incurcatura, sugerand astfel ridicolul dus pana la grotesc.
Prin aceste tipuri de comic, I.L.Caragiale a reusit sa realizeze umorul si ironia, privind cu mai multa sau mai putina ingaduinta personajele si faptele lor.
Realizand aceste categorii estetice prin intermediul diverselor tipuri de comic folosite in cadrul unei structuri dramatice, opera literara „O scrisoare pierduta” are toate notele specifice unei comedii.
Concluzie: Comedia ,, O scrisoare pierduta” se remarca in primul rand, prin arta compozitiei. Tehnica folosita de dramaturg este aceea a amplificarii treptate a conflictului. Initial, sunt prezentati Tipatescu, Trahanache, Zoe, care sunt agitate de un eveniment. Apoi este adus in scena Catavencu, simbol al santajismului. Amplificarile conflictului se realizeaza prin intrarile repetate ale Cetateanului care creeaza o stare de tensiune.
G. Calinescu conchidea in ceea ce priveste umorul ,,profund original” al dramaturgului, afirmand: ,,Umorul lui Caragiale e inefabil, ca si lirismul eminescian, constand in caragialism, adica intr-o maniera propie de a vorbi”
Titlul evidentiaza pretextul în jurul caruia se dezvolta întâmplarile: pierderea da catre Zoe Trahanache a unei scrisori de dragoste care îi era adresata lui Stefan Tipatescu, prefectul judetului. Tema operei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie în preajma alegerilor pentru Camera, în lupta electorala antrenându-se atât fortele puterii cât si cele ale opozitiei.
În partea de început sunt prezentate personajele si precizarea ca actiunea piesei se petrece în capitala, într-un judet de munte, în zilele’’noastre’’.
Comedia are patru acte cuprinzând fiecare câte noua, paisprezece, sapte si respectiv paisprezece scene, iar actiunea în totalitatea ei cuprinde o serie de întâmplari ale farsei electorale din 1883 la care iau parte toate personajele.
Actul I cuprinde în primele doua scene, expozitiunea în care facem cunostinta cu Tipatescu, prefectul judetului si cu Pristanda, politaiul orasului si unealta ascultatoare peste masura a celor aflati la putere, în jurul carora evolueaza celelalte personaje ale piesei.
Intriga comediei o constituie pierderea scrisorii si se petrece înainte de începerea actiunii, deoarece în act.I, scena I, Tipatescu afla deja de la Pristanda ca Nae Catavencu este în posesia unei scrisori care îi poate asigura reusita în alegeri. Acest fapt va declansa desfasurarea întregii actiuni.
Alertat, prefectul îi ordona politaiului sa afle despre ce e vorba, dar între timp Zaharia Trahanache si apoi Zoe, sotia acestuia, sunt santajati de Catavencu, adversarul lor politic, cu publicarea scrisorii compromitatoare daca nu îl vor sprijini în alegeri. Acestia îl anunta pe rând pe prefect de cele întâmplate, iar el devine din ce în ce mai nelinistit. Intra în actiune Farfuridi si Brânzovenescu (primul fiind preferatul puterii pentru functia de deputat), deoarece îi banuiesc pe aliatii politici de tradare, vazându-i pe Trahanache, Zoe si pe Pristanda în vizita la Nae Catavencu. Mai mult, abilul Catavencu distribuie în oras bilete prin care sustine ca acesta va fi sprijinit în alegeri chiar de prefect.
Stefan Tipatescu si Zoe afla de la Cetateanul turmentat ca N. Catavencu i-a sustras scrisoarea, iar Pristanda comunica pretentiile detinatorului armei de santaj: alegerea ca deputat. Linistea aparenta o aduce Zaharia Trahanache care le spune ca l-a descoperit pe ’’onorabilul’’cu o polita falsificata si e demn de o grea pedeapsa, cu alta plastografie.
În actul II continua desfasurarea actiunii crescând în intensitate, caci toata lumea intra într-o vizibila agitatie. Farfuridi si Brânzovenescu trimit o depesa la Centru, la Bucuresti, acuzându-l pe prefect de tradare. Pristanda îl aresteaza pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu. Speriata de cele întâmplate si de posibilitatea publicarii scrisorii, Zoe accepta sa se întâlneasca cu N. Catavencu, încercând sa-l lamureasca si pe prefect sa-l sustina în alegeri. Acesta refuza din cauza depesei celor doi, care ajunsese deja la Bucuresti. Îi propune însa adversarului numeroase functii si o mosie, dar acesta nu vrea decât mandatul de deputat, ceea e face ca prefectul sa devina impulsiv. Pâna la urma Zoe îl va determina si pe Tipatescu sa fie de partea lui Catavencu iar Cetateanul turmentat e sfatuit sa faca si el acelasi lucru.
Nemultumirea cuplului Farfuridi – Brânzovenescu creste, si ameninta din nou cu reclamatiii la Centru. Între timp Pristanda aduce o telegrama prin care anunta numele candidatului propus de la Centru.
Actul III este cel al discursurilor candidatilor continând si punctul culminant al actiunii.
Discursul lui Farfuridi ilustreaza o adevarata betie de cuvinte si expresii lipsite de orice logica, iar cel sustinut de Catavencu este de tip demagogic. În pauza dintre cele doua discursuri reprezentantii partidelor se încaiera mai întâi verbal iar catre finalul actului e aproape o înfruntare fizica. Zaharia Trahanache arata prefectului si sotiei sale polita falsificata de Catavencu si e hotarât sa anunte candidatura lui A. Dandanache.
De fapt, momentul în care ’’venerabilul’’ anunta numele candidatului trimis de la Centru constituie punctul culminant al piesei. În încaierarea finala, Catavencu îsi pierde palaria, pe care o gaseste Cetateanul turmentat.
În actul IV actiunea evolueaza catre deznodamânt evidentiind înfrângerea lui Catavencu si alegerea lui Agamita Dandanache. Zoe se teme înca de publicarea scrisorii caci cel care o detinea disparuse ca prin miracol. Soseste A. Dandanache care povesteste cum tot printr-un santaj exercitat prin intermediul unei scrisori a ajuns sa fie propus de la Centru. Îsi face aparitia umil si Catavencu foarte spasit caci pierduse scrisoarea în timpul încaierarii. Vine si Cetateanul turmentat aflat în posesia scrisorii pe care o da’’adrisantului’’, adica Zoiei. Acum, Nae Catavencu amenintat de Zoe cu polita falsificata accepta sa conduca festivitatea organizata în cinstea noului ales si totul se termina într-o atmosfera de veselie si fericire prin acea totala împacare.
Specific acestei specii literare este comicul de moravuri care vizeaza coruptia politicienilor ori viata de familie;de caracter ce surprinde numeroasele tipuri umane, dar si de situatie, de limbaj si de nume.
Firul dramatic e structurat pe momentele subiectului, dar intriga 'se consuma' inainte de inceperea actiunii:pierderea scrisorii de amor primita de la Tipatescu, prefectul judetului de catre Zoe.
Expozitiunea infatiseaza discutia dintre Pristanda si Tipatescu care afla astfel ca Nae Catavencu este in posesia unei scrisori compromitatoare, ce-i poate asigura reusita in alegeri.
Alertat,in desfasurarea actiunii, prefectul ordona perchezitia la domiciliul lui Catavencu.
Trahanache si Zoe,sunt santajati de catre adversarul lor politic cu publicarea scrisorii, daca nu il vor sprijini in alegeri. Afland cele intamplate, prefectul devine din ce in ce mai nelinistit.
Farfuridi si Branzovenescu, ii banuiesc de tradare pe Pristanda, Zoe si Tipatescu vazandu-i in vizita la Catavencu.
Ei trimit o depesa la Bucuresti acuzandu-l pe prefect de tradare. In acest timp Catavencu este arestat din ordinul lui Tipatescu. Speriata de cele intamplate si de o posibila publicare scrisorii, Zoe incearca sa-l convinga pe prefect sa il sustina pe Catavencu, care devine din ce in ce mai impulsiv ,refuzand bunurile oferite de prefect.
Cand Zoe il convinge pe Tipatescu sa fie de partea lui Catavencu; Pristanda aduce telegrama prin care se anunta candidatura lui Dandanache, propus de la centru. Acest moment constituie punctul culminant.
Actiunea evolueaza spre deznodamant:Dandanache va ajunge deputat, iar Catavencu, caruia i se descoperise polita falsificata, va organiza petrecerea in cinstea proclamatului. Astfel totul se termina intr-o atmosfera de sarbatoare, impacare si veselie unanima. Prezentarea conflictului derizoriu intre esenta si aparenta, este o alta trasatura a acestui gen literar.
Numeroasele personaje sunt reduse la schema cu functie comica, tipuri ridiculizate, devenind contra exemple si tipuri umane cu doar cateva trasaturi.
Tipatescu e tipul junelui prin, Zoe al adulterinei, Trahanache al incornoratului, Pristanda al servitorului, Catavencu al demagogului ambitios, iar Farfuridi si Branzovenescu al prostului fudul.
Personajele sunt principale: Trahanache, Tipatescu, Pristanda, Catavencu, Zoe, iar secundar fiind cetateanul turmentat.
Tipatescu este personajul principal ce apare in toate momentele subiectului.
Portretul fizic este proiectat intr-un plan secundar; in indicatiile scenice apar reliefete in mod direct cateva detalii vestimentare „in haine de odaie”. Portretul moral e infatisat mai ales indirect prin dialog si monolog, dar si prin replicile celorlalte personaje si chiar prin indicatiile scenice.
Prin personaje este pus in evidenta ridicolul unei lumi, satirizandu-se mai ales imoralitatea si incultura. Desi nu e incult ca si celelalte personaje, imoralitatea il caracterizeaza si pe Tipatescu:inchide ochii la gainariile politaiului, isi administreza judetul ca pe propria mosie, oferind functii si arestand pe Catavencu dupa bunul plac. Apare aici, in linii ingrosate comicul de caracter.
Prin acelasi comic este caracterizat si Catavencu care vrea sa ajunga deputat printr-o scrisoare santajand, dar cand nu mai este stapan pe situatie organizeaza petrecerea in cinstea celor alesi.
Zoe duce o viata dubla, dar cei din jur se prefac a nu-i da importanta. Comicul de caracter, de situatie si de limbaj, apare intr-o imbinare perfecta, in replicile lui Pristanda,in care se vorbeste despre momentul spionarii casei lui Catavencu. Politaiul se crede vesnic la datorie:'eu nu;eu la datorie, coane Fanica, zi si noapte la datorie'.Repetitia de 4 ori a c.c.loc starneste rasul caci, de fapt, menirea sa de slujbas al satului era alta. E incantat chiar ca, urcat pe uluci, vede ca la teatru ce se petrece si aude ce se discuta in casa lui Nae. Repeta si aici mecanic'Curat Moflujii' cuvintele superiorului sau. Ar fi ascultat mai mult, dar un chibrit aprins aruncat pe fereastra il face sa lunece peste un 'dobitoc' care tocmai trecea pe acolo. Falsa personalitate a lui Catavencu, tirada lui sforaitoare sublinaza atat comicul de limbaj, dar si pe cel de situatie si de caracter.
De fapt, titlul operei e simbolic, sugerand comicul de situatie din comedie. Nu e vorba numai de scrisoarea pierduta de Zoe care ii poate aduce lui Catavencu succesul in alegeri, ci si cea care il ajuta pe Dandanache sa devina deputat. Elocvent este si comicul de nume (Dandanache deriva de la dandana, Trahanache de la trahana). Tipatescu e cel ce a urcat tipa-tipa in varful piramidei sociale, iar Farfuridi si Branzovenescu au nume cu aluzie culinara ce starnesc rasul.
Argumentele de mai sus demonstreaza ca aceasta creatie este o comedie.
BIBLIOGRAFIE
1. Pagini alese, editura STEAUA NORDULUI CONSTANTA 2004 pag 144-152
2. Literatura romana sinteze si comentarii clasele IX-XII, editura ,,SARMINIS”-CRAIOVA
O scrisoare pierduta – I.L.Caragiale
Prof. MATEESCU DANIELA 6
Daniela Mateescu