meridian

română

Etimologie

Din latină meridianus, italiană meridiano, franceză méridien.

Pronunție

• AFI: /me.ri.di'an/

Substantiv

Declinarea substantivului meridian
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meridian	meridiane
Articulat	meridianul	meridianele
Genitiv-Dativ	meridianului	meridianelor
Vocativ	meridianule	meridianelor

1. fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu semiplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice.
2. (mat.) curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație.

Cuvinte compuse

• meridian de origine, primul meridian, meridianul zero
• meridian magnetic
• meridian ceresc
• meridianul locului

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

1. referitor la un meridian, care trece printr-un meridian.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• deminări

Referințe

• DEX '98 via DEX online