histoire

Vezi și : Histoire

franceză

(français)

Etimologie

Din latină historia < greacă antică ἱστορία (historía, „investigație, cercetare, știință”).

Înrudit cu catalană història, italiană storia, occitană istòria, portugheză história, română istorie și spaniolă historia.

Pronunție

• AFI: /is.twaʁ/
•  Audio^fișier

Substantiv

histoire f., histoires pl.

1. poveste, basm, istorie, istorisire
2. (șt., ist.) istorie

   Les leçons, les enseignements de l'histoire.

3. poveste, istorie (a vieții cuiva, etc.)

   Il me conta toute son histoire, l'histoire de sa vie, l'histoire de ses amours.

4. povestire, istorie, narațiune

   Une histoire extraordinaire.

5. (spec.) nenorocire, mezaventură, pățanie
6. (fam.) minciună

   C'est une histoire, ce sont des histoires.

7. (fam.) exagerare

   Que d'histoires !

Sinonime

• 1: chronique
• 5: mésaventure
• 6: affabulation, fable, mensonge
• 7: exagération

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

historien, historienne historier historié historiette historiographe historiographie historiographique historique historicisme historiciste

historicité historiquement historiser historisant historisation historisme préhistoire préhistorique protohistoire

Locuțiuni

locuțiuni

c'est de l'histoire ancienne faire des histoires histoire de histoire que histoire ancienne histoire naturelle

histoire sainte histoire par le bas histoire d'alcôve histoire d'amour jeu d'histoire

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire