disidență
Variante
Etimologie
Din franceză dissidence < latină dissidentia.
Pronunție
- AFI: /di.si'den.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului disidență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disidență | disidențe |
| Articulat | disidența | disidențele |
| Genitiv-Dativ | disidenței | disidențelor |
| Vocativ | disidență | disidențelor |
- atitudine, manifestare de disident.
- (concr.) grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea unui astfel de grup.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online