Stârc de mangrove
Aspect
Stârc de mangrove | |
---|---|
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Aves |
Ordin: | Pelecaniformes |
Familie: | Ardeidae |
Gen: | Butorides |
Specie: | B. striata |
Nume binomial | |
Butorides striata Linnaeus, 1758 | |
Sinonime | |
| |
Modifică text |
Stârcul de mangrove (Butorides striata) este un stârc de dimensiune mică care trăiește în America, Asia, Africa și Oceania.
Taxonomie
[modificare | modificare sursă]Stârcul de mangrove a fost descris oficial de naturalistul suedez Carl Linnaeus în 1758, în cea de-a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae. El a plasat-o alături de ceilalți stârci din genul Ardea și a inventat numele binomial Ardea striata. Linnaeus a precizat că localizarea tipică(d) este Surinam.[3][4] Epitetul specific provine din latinescul striatus, care înseamnă „striat”.[5] Este acum una dintre cele trei specii strâns înrudite plasate în genul Butorides, care a fost introdus în 1852 de zoologul englez Edward Blyth(d).[6]
Sunt recunoscute 21 de subspecii:[6]
- B. s. striata (Linnaeus, 1758) – de la est de Panama la nord de Argentina, Bolivia și Chile
- B. s. atricapilla (Afzelius, 1804) – Africa la sud de Sahara
- B. s. brevipes (Hemprich & Ehrenberg, 1833) – Somalia și coastele Mării Roșii
- B. s. rutenbergi (Hartlaub, 1880) – Madagascar și Réunion
- B. s. rhizophorae Salomonsen, 1934 – Comoros
- B. s. crawfordi Nicoll, 1906 – centru Seychelles
- B. s. degens Hartert, EJO, 1920 – nord-est Seychelles
- B. s. albolimbata Reichenow, 1900 – Arhipelagul Chagos și Maldive
- B. s. spodiogaster Sharpe, 1894 – Insulele Andaman și Nicobar și insulele din vestul insulei Sumatra
- B. s. amurensis (Schrenck, 1860) – sud-estul Siberiei, nord-estul Chinei și Japonia
- B. s. actophila Oberholser, 1912 – din estul Chinei spre nordul Myanmarului și nordul Vietnamului
- B. s. javanica (Horsfield, 1821) – Pakistan, India și Sri Lanka până în Thailanda, Filipine, Marea Sundas și Sulawesi
- B. s. steini Mayr, 1943
- B. s. moluccarum Hartert, EJO, 1920
- B. s. papuensis Mayr, 1940 – nord-vestul Noii Guinee
- B. s. idenburgi Rand, 1941 – nordul Noii Guinee
- B. s. flyensis Salomonsen, 1966 – sudul central, sud-estul Noii Guinee
- B. s. macrorhyncha (Gould, 1848) – est, nord-estul Australiei și Noua Caledonie
- B. s. stagnatilis (Gould, 1848) –nord-vest, nordul central al Australiei
- B. s. patruelis (Peale, 1849) – Insulele Tahiti
- B. s. solomonensis Mayr, 1940 – de la Insula New Hanover la Insulele Solomon (cu excepția Insulei Rennell), și de la Vanuatu la Fiji (Polinezia de sud-vest)
Galerie
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ BirdLife International (). „Butorides striata”. IUCN Red List of Threatened Species. 2022: e.T22728182A163804848. Accesat în .
- ^ Biswas, Biswamoy (). „A note on the correct zoological name of the Indian little green heron (Aves, Ardeidae)” (PDF). Current Science. 28 (7): 288.
- ^ Linnaeus, Carl (). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 144.
- ^ Mayr, Ernst; Cottrell, G. William, ed. (). Check-List of Birds of the World. 1 (ed. 2nd). Cambridge, Massachusetts: Museum of Comparative Zoology. p. 220.
- ^ Jobling, James A. (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 367. ISBN 978-1-4081-2501-4.
- ^ a b Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (iulie 2023). „Ibis, spoonbills, herons, Hamerkop, Shoebill, pelicans”. IOC World Bird List Version 13.2. International Ornithologists' Union. Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Materiale media legate de Butorides striata la Wikimedia Commons
- Date legate de Butorides striata la Wikispecies
- (Striated heron = ) Greenbacked heron Butorides striata – Species text in The Atlas of Southern African Birds
- Birds of the Aquicuana Reserve Arhivat în , la Wayback Machine. from Sustainable Bolivia
- Striated Heron, eBird