Piastru
Piastrul este o monedă turcească de argint, care a circulat în Țările Române în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea.[1]
Începând cu anul 1687, sultanul Süleyman al II-lea, în încercarea de a rezolva criza monetară prin care trecea Imperiul Otoman în epocă, a emis un nominal mare din argint, cunoscut sub numele de piastru (în turcă guruș), divizat în 40 parale (în turcă para) care a avut o mare răspândire și în Țările Române.[2]
În 1687, când a fost emis piastrul, asprul a devenit submultiplul său legal; un piastru valora 120 de aspri.[3]
Greutatea piastrului turcesc a variat între 19-24 grame, iar valoarea lui a reprezentat 1/100 dintr-o liră otomană sau 40 parale, sau un taler turcesc.[4]
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Cuvântul românesc piastru este o etimologie multiplă: germană Piaster și franceză piastre.[5] Cuvântul francez piastre este un împrumut din italiană piastra, „lamă de metal”, inițial monedă italiană.[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Dicționar Enciclopedic Român, vol. III (1965)
- ^ Circulația monetară în Țările Române în secolele XVII-XVIII
- ^ Monede în circulație în timpuri străvechi în Drajna
- ^ Instituții feudale din Țările Române. Dicționar, p. 359-360
- ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române.
- ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand (1977), Nouveau dictionnaire étymologique et historique par...
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, vol. III K-P, Editura Politică, București 1965
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X