Andrei Bogoliubski
| Andrei Bogoliubski | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1111[1][2][3]  Rostov, Rusia Kieveană |
| Decedat | (63 de ani)[1][2][3] Mănăstirea Bogoliubski(d), Cnezatul Vladimir-Suzdal |
| Înmormântat | Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Vladimir |
| Cauza decesului | omor |
| Părinți | Iuri Dolgoruki[1][2][3] |
| Frați și surori | Rostislav Iurievici[*] Vsevolod al III-lea al Vladimirului[*] Gleb al Kievului[*] Mihail I al Vladimirului[*] |
| Căsătorit cu | Ultia Kuchko[*] |
| Copii | Iuri Bogoliubski[*] Izyaslav Andreevich[*][4][5] Mstislav Andreievici[*] Gleb Vladimirskiy[*] Rostislava Andreievna[*] |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | slava orientală veche |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Cneaz |
| Familie nobiliară | Dinastia Rurik Iurievitci[*] |
Modifică date / text  | |
Andrei I Iurievici Bogoliubski (cel Pios) (n. 1111, Rostov, Rusia Kieveană – d. , Mănăstirea Bogoliubski(d), Cnezatul Vladimir-Suzdal) a fost un cneaz rus, conducător al Cnezatului Vladimir-Suzdal.
Andrei cel Pios a fost cel care a dus Vladimirul pe culmile puterii politice. El a tratat vechile centre de putere (printre ele aflându-se și Kievul) cu dispreț. După ce a atacat și incendiat Kievul în 1169, a refuzat să accepte tronul kievean, în schimb l-a numit la conducerea cnezatului rival pe fratele său mai mic. El s-a arătat mai preocupat de capitala Vladimir, pe care a împodobit-o cu minunate catedrale și mânăstiri din piatră albă. În 1117 a fost asasinat de boierii săi la reședința proprie din Bogoliubovo.
Este sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1702, când moaștele sale au fost găsite și așezate într-o raclă de argint în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, construită cu contribuția patriarhului Iosif al Moscovei. Este sărbătorit la 4 (17) iulie.[6][7]
Biografie
[modificare | modificare sursă]A fost fiul lui Iuri Dolgoruki,[8] cel care l-a proclamat pe Andrei prinț în Vîșhorod (lângă Kiev). Mama lui era o prințesă polovțiană (cumană), fiica hanului Aepa / Aiepa.
Andrei a părăsit Vîșhorod în 1155 și s-a mutat la Vladimir. După moartea tatălui său (1157), a devenit cneaz (prinț) al Vladimirului, Rostovului și al Suzdalului.[7]
Andrei Bogoliubski a încercat să unească pământurile rusilor sub autoritatea sa. Din 1159 a luptat insistent pentru aducerea Novgorodului sub conducerea sa și a început un complicat joc militar și diplomatic în sudul Rusiei Kievene. În 1162, Andrei Bogoliubski a trimis un ambasador la Constantinopol, pentru a face lobby pentru crearea unui sediu separat al mitropolitei în Vladimir. În 1169 trupele sale au jefuit Kievul, devastându-l ca niciodată.[9][10] După jefuirea orașului,[11] a furat multe opere de artă religioasă, printre care icoana bizantină „Maica Domnului”.[12] Andrei l-a numit pe fratele său Gleb ca prinț al Kievului, în încercarea de a-și uni pământurile cu Kievul.[13] După moartea fratelui său în 1171, Andrei a fost implicat într-un război de doi ani pentru a menține controlul asupra Kievului, care s-a încheiat cu înfrângerea sa.[13]
Andrei a ajuns să primească un tribut din partea populației de lângă Dvina de Nord. Devenit „conducător al întregului pământ al [Cnezatului] Suzdal”, Andrei Bogoliubski și-a mutat capitala la Vladimir, a întărit-o și a construit magnifica Catedrală a Adormirii din Vladimir,[8] Biserica Mijlocirii a Sfintei Fecioare de pe râul Nerl[14] și alte biserici și mănăstiri. Sub conducerea sa, Vladimir a fost mult mărit și au fost construite fortificații în jurul orașului.[15]
În același timp, castelul Bogoliubovo a fost construit lângă Vladimir și a devenit o reședință preferată a sa.[15] De fapt, el a primit porecla „Bogoliubski” în cinstea acestui loc. El a adus icoana Sfânta Fecioară din Vladimir în orașul al cărui nume îl poartă acum.[16] În timpul domniei lui Andrei Bogoliubski, Cnezatul Vladimir-Suzdal a dobândit o putere semnificativă și a fost cel mai puternic dintre cnezatele Rusiei Kievene.
Creșterea autorității domnești și conflictul cu boierii puternici au fost cauza unui complot împotriva lui Andrei Bogoliubski, în urma căruia a fost ucis în noaptea de 28 spre 29 iunie 1174.[12] Douăzeci de răzvrătiți nemulțumiți au năvălit în camerele sale și l-au ucis pe Andrei în pat. Toporul său de război încrustat cu argint se găsește în Muzeul de Istorie de Stat din Moscova.
Fiul său, Iuri Bogoliubski, a fost primul soț al reginei Tamara cea Mare a Georgiei. O icoană veche, Sfânta Fecioară din Bogoliubovo, a fost pictată în 1157 la cererea cneazului Andrei Bogoliubski.[17] Icoana este sărbătorită anual de Biserica Ortodoxă Rusă la 18 iunie (SV) / 1 iulie (SN).[18][19][20][21]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c IeSBE / Andrei Iurievici Bogoliubski[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c RBS / Andrei Iurievici Bogoliubski[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c VIe / Andrei Bogoliubskii, veliki kneaz Vladimirski i Kievski[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ IeSBE / Izeaslav Andreevici[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ RBS / Izeaslav Andreevici[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Calendox, calendar.ortodox.md
- ^ a b „Andrew I”. Encyclopædia Britannica.
- ^ a b Brumfield, William Craft (). Landmarks of Russian Architecture. Routledge. pp. 1–2. ISBN 9781317973256.
- ^ Plokhy, Serhii (), The Origins of the Slavic Nations (PDF), Cambridge University Press, p. 42, ISBN 9780521864039, arhivat din original (PDF) la
- ^ Martin, Janet () [1986]. Treasure of the Land of Darkness: The Fur Trade and Its Significance for Medieval Russia. Cambridge University Press. p. 127. ISBN 9780521548113.
- ^ „Russian Rulers: Andrey Yurievich Bogolyubsky”, Russia the Great, accesat în
- ^ a b Martin, Janet (). Medieval Russia: 980-1584. Cambridge University Press. p. 100. ISBN 9780521368322.
- ^ a b Pelenski, Jaroslaw (). „The Contest for the "Kievan Succession" (1155-1175): The Religious-Ecclesiastical Dimension”. Harvard Ukrainian Studies. 12/13: 776. JSTOR 41036344.
- ^ Shvidkovskiĭ, Dmitriĭ Olegovich (). Russian Architecture and the West. Yale University Press. p. 36. ISBN 9780300109122.
- ^ a b Martin (1995), p. 84.
- ^ „Kyievo-Mezhyhirksyi Spaso-Preobrazhenskyi Monastyr” Arhivat în , la Wayback Machine.. Government historical-cultural reserve in the city of Vyshhorod (în Ukrainian). Accesat în 27 decembrie 2007.
- ^ Bogolubskaya Icon of the Mother of God, Orthodox icon and synaxarion
- ^ Bogolubskaya Icon of the Mother of God, Orthodox icon and synaxarion
- ^ Great Synaxaristes: Σύναξις Ὑπεραγίας Θεοτόκου ἐν Μπογκολιούμπσκϊυ Ρωσίας. 18 ΙΟΥΝΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
- ^ Icon of the Mother of God "the God Loving". OCA - Lives of the Saints.
- ^ БОГОЛЮБСКАЯ ИКОНА БОЖИЕЙ МАТЕРИ. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Encyclopædia Britannica
- Burial of St Andrew the Prince Orthodox icon and synaxarion
- Reconstrucție facială a lui Andrei Bogoliubski realizată de Mihail Mihailovici Gerasimov
| Predecesor: Iuri Dolgoruki |
Mare Cneaz al Vladimir-Suzdalului | Succesor: Mihail I |
