iBet uBet web content aggregator. Adding the entire web to your favor.
iBet uBet web content aggregator. Adding the entire web to your favor.



Link to original content: https://dexonline.ro/search.php?cuv=criminal
criminal - definiție și paradigmă | dexonline
opțiuni
  • info

3 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIMINAL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

CRIMINAL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

CRIMINAL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

CRIMINAL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

criminal2, ~ă [At: CARAGEA, L. 89/6 / V: (îvp) cremen~, (reg) creamănar, cremenar, creminar, ~ar, (înv) ~ariu, creminariu, cremenariu, cremănariu, / Pl: ~re, (înv) ~nări, ~nar(i)uri / Pl: ~i, ~e și sn ~uri / E: fr criminel, lat criminalis] 1-6 smf, a (Om) vinovat de crimă (1-3) Si: criminalic (1-3), (înv) criminalist2. 7-9 a Care constituie o crimă (1-3). 10-12 a De crimă (1-3). 13-15 a Privitor la judecarea crimelor (1-3). 16 sm (Îs) ~ de război Persoană care a comis crime (4) de război. 17 a (Îs) Poliția ~ă Departament al poliției care anchetează crime (2).

criminal1 sn [At: PRAVILA (1814), 8 / V: (reg) creamănar, cremen~, cremenar, creminar, ~mănar, ~ar, (înv) cremănariu, cremenariu, creminariu2, ~ariu / Pl: ~i / E: ger Kriminal (gericht)] (îvp) 1 Judecătorie. 2 (Pex) Închisoare. 3 Casă de corecție. 4 Pedeapsă cu închisoarea.

CRIMINAL2, -Ă, criminali, -e, adj. 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la o crimă. Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40. ♦ (Cu sens atenuat) Rău, dăunător. ◊ (Adverbial) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă, nelegiuit.

CRIMINAL3, -Ă, criminali, -e, s. m. și f. Persoană care comite crime. Criminalul și-a mărturisit vina. ◊ Criminal de război = persoană care în timpul războiului s-a făcut vinovată de jefuirea și asasinarea populației civile și a prizonierilor sau care poartă răspunderea acestor crime.

CRIMINAL1, criminaluri, s. n. (Învechit) Judecătorie, tribunal care judeca crimele; p. e.x t. pușcărie, închisoare. Tot am să-i zbor crierii, și de-oi merge-n criminal atîta pagubă să am. CONTEMPORANUL, VI 113.

CRIMINAL, -Ă adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].

CRIMINAL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)

CRIMINAL2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă. /<fr. criminal, lat. criminalis

CRIMINAL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalis

criminal a. 1. care a comis o crimă; 2. privitor, la crime: codice criminal; 3. condamnabil, nepermis: faptă criminală. ║ n. tribunal criminal: am să te duc în criminal AL.

2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș.

1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene).

creamănar sm vz criminal

creamănariu sm vz criminal

cremenal, ~ă smf, a vz criminal

cremenar sn vz criminal

cremenariu sn vz criminal

creminar2 sn vz criminal1 corectat(ă)

creminariu2 smf vz criminal2

creminariu1 sn vz criminal1 corectat(ă)

crimănar sm vz criminal

crimănariu sn vz criminal

criminar2 sn vz criminal2

criminar1 sn vz criminal1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

criminal1 adj. m., (persoană) s. m., pl. criminali; adj. f., s. f. criminală, pl. criminale

criminal2 (tribunal, crimă, casă de corecție, închisoare) (înv., pop.) s. n., pl. criminaluri

criminal2 (tribunal, închisoare) (înv.) s. n., pl. criminaluri

criminal1 adj. m., (persoană) s. m., pl. criminali; adj. f., s. f. criminală, pl. criminale

criminal adj. m., (persoană) s. m., pl. criminali; f. sg. criminală, pl. criminale

criminal (tribunal, închisoare) s. n., pl. criminaluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRIMINAL s., adj. 1. s., adj. asasin, bandit, omorâtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ul a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

CRIMINAL s., adj. 1. s., adj. asasin, omorîtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

criminal, -ă, criminali, -e adj. v. crimă.

Intrare: criminal (adj.)
criminal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminal
  • criminalul
  • criminalu‑
  • criminală
  • criminala
plural
  • criminali
  • criminalii
  • criminale
  • criminalele
genitiv-dativ singular
  • criminal
  • criminalului
  • criminale
  • criminalei
plural
  • criminali
  • criminalilor
  • criminale
  • criminalelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: criminal (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminal
  • criminalul
  • criminalu‑
plural
  • criminali
  • criminalii
genitiv-dativ singular
  • criminal
  • criminalului
plural
  • criminali
  • criminalilor
vocativ singular
  • criminalule
  • criminale
plural
  • criminalilor
creamănar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crimănar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
creamănariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: criminal (tribunal, închisoare)
criminal3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminal
  • criminalul
  • criminalu‑
plural
  • criminaluri
  • criminalurile
genitiv-dativ singular
  • criminal
  • criminalului
plural
  • criminaluri
  • criminalurilor
vocativ singular —
plural —
cremenar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
criminar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
creminariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cremenariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crimănariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

criminal, criminalăadjectiv

  • 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dăunător rău
    • format_quote Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. DLRLC
  • 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă. DLRLC
    sinonime: nelegiuit
etimologie:

criminal, criminalisubstantiv masculin
criminală, criminalesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: criminalist
    • format_quote Criminalul și-a mărturisit vina. DLRLC
    • 1.1. Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

criminal, criminalurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Judecătorie, tribunal care judecă crimele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pușcărie, închisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pușcărie închisoare
      • format_quote Tot am să-i zbor crierii, și de-oi merge-n criminal atîta pagubă să am. CONTEMPORANUL, VI 113. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.