ozocherită sfs [At: BARCIANU / V: (înv) ~ocerit sn, ~ocerită sf, ozocherit sn / E: fr ozokérite] Substanță bituminoasă solidă, de culoare galbenă, brună, verzuie sau negricioasă, translucidă, cu miros aromatic, constituită dintr-un amestec de parafine naturale și rășini și folosită la fabricarea lumânărilor, a cerurilor etc. Si: (pop) ceară de pământ.

OZOCHERITĂ s. f. Ceară minerală alcătuită din hidrocarburi parafinice, de culoare galbenă, galbenă- brună; se folosește la fabricarea cerii, a luminărilor etc.

OZOCHERITĂ s.f. Ceară minerală formată din hidrocarburi parafinice și folosită la fabricarea cerii, a lumînărilor etc. [< fr. ozokérite, cf. gr. ozein – a mirosi, keros – ceară].

OZOCHERITĂ s. f. ceară minerală din hidrocarburi parafinice și rășini, la fabricarea lumânărilor, a cerii etc. (< fr. ozokérite)

OZOCHERITĂ f. Ceară minerală galbenă, brună sau verzuie, având diferite întrebuințări (în industria lacurilor, în parfumerie, în medicină etc.); ceară de pământ. /<fr. ozokérite

ozocerit sn vz ozocherită

ozocerită sf vz ozocherită

ozocherit sn vz ozocherită

ozokerită f. ceară de pământ: mineral moale, cu aspect ceros, se întrebuințează la fabricarea lumânărilor de parafină și se găsește la Câmpina, în Prahova.

*ozocerítă și ozocherítă f., pl. e (vgr. ozé, miros, și keros, ceară). Min. O idrocarbură fosforescentă (numită și parafină naturală, ceară de pămînt saŭ ceară fósilă), care provine din destilarea naturală a petroluluĭ și se găsește la Cîmpina (Prahova), pe calea Slăniculuĭ (Bacăŭ), la Cricăŭ (Transilvania), în Galiția, în Caucazia ș. a. Se topește la 60° și se întrebuințează la facerea lumînărilor de parafină. V. cerezină.

ozocherită s. f., g.-d. art. ozocheritei; pl. ozocherite

ozocherită s. f., g.-d. art. ozocheritei; pl. ozocherite

ozocherită s. f., pl. ozocherite

ozocherită

OZOCHERITĂ s. (MIN.) (pop.) ceară-de-pământ.

OZOCHERITĂ s. (MIN.) (pop.) ceară-de-pămînt.