Prezentarea revistei

În spaţiul culturii române contemporane, revista „România literară“ ocupă un loc de primă importanţă. Ea se ataşează totodată unei mari şi glorioase tradiţii care începe din secolul trecut, odată cu apariţia, în 1855, sub direcţia lui Vasile Alecsandri, a primei serii a revistei. Alt moment remarcabil din istoria acestei publicaţii este legat de numele lui Liviu Rebreanu, şi el director al „României literare“ în perioada interbelică.

Din 1968 apare seria nouă a revistei, care continuă „Gazeta literară“, principala publicaţie a „Uniunii Scriitorilor“, apărută în 1954. În condiţiile ostile adevăratei culturi, impuse de regimul totalitar, luptându-se cu cenzura şi alte nefaste injoncţiuni ale diriguitorilor ideologici, „România literară“ a reuşit totuşi să desfăşoare o activitate benefică în sfera culturii, de sprijinire a valorilor autentice, de încurajare a dezbaterilor de idei şi a spiritului critic. A contribuit, în anii interdicţiilor de tot felul, la menţinerea legăturilor cu circuitele spirituale europene şi universale.

Importanţa naţională a revistei rezultă şi din componenţa echipelor redacţionale din care, de-a lungul a treizeci de ani de existenţă, au făcut parte printre alţii: Geo Dumitrescu, primul redactor-şef al noii serii, Nichita Stănescu, Nicolae Breban, George Ivaşcu, Nicolae Manolescu, Sorin Titel, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Paul Goma, Ion Caraion, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Lucian Raicu, Dana Dumitriu, Mircea Iorgulescu, Valentin Silvestru, S. Damian, Gheorghe Pituţ, Dumitru Ţepeneag, Mircea Grigorescu, Marcel Mihalaş, Mircea Dinescu, Ion Horea, Roger Câmpeanu, Alex. Ştefănescu, Constanţa Buzea, Cristian Teodorescu, Ştefan Agopian, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Eugenia Vodă ş.a.

Au avut rubrici permanente în revistă personalităţi de primă mărime ale culturii române, dintre care amintim: Şerban Cioculescu, Geo Bogza, D. I. Suchianu, Al. Ivasiuc, Al. Graur, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Manolescu, Octavian Paler, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Cezar Baltag, Eugen Simion, Ov. S. Crohmălniceanu, Ilie Constantin, Matei Călinescu, Laurenţiu Ulici.
În prezent deţin rubrici: Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Ioana Pârvulescu, Mircea Mihăieş, Cosmin Ciotloş, Sorin Lavric, Răzvan Voncu, Nicolae Scurtu, Simona Vasilache, Horia Gârbea, Rodica Zafiu, Gheorghe Grigurcu, Constantin Ţoiu, Mihai Zamfir, Gabriel Dimisianu, Marina Constantinescu, Dumitru Avakian, Liana Tugearu, Angelo Mitchievici, Felicia Antip.

Dintre numeroşii oameni de cultură care au semnat de-a lungul timpului în „România literară“ mai amintim: Perpessicius, Victor Eftimiu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Philippide, Vladimir Streinu, Edgar Papu, Marin Preda, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Gellu Naum, Adrian Marino, Mircea Zaciu, Radu Tudoran, Augustin Buzura, Ştefan Bănulescu, Al. Paleologu, Nina Cassian, Dan Deşliu, A. E. Baconsky, Virgil Teodorescu, Liviu Ciulei, Corneliu Baba, Ion Irimescu, Vasile Kazar, Lucian Pintilie, George Constantin, Mircea Daneliuc, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Mircea Nedelciu, Bedros Horasangian, Dan Laurenţiu, Eugen Uricaru, Nicolae Prelipceanu, Anatol Vieru.

După decembrie 1989 revista a urmărit să aducă în pagini colaborări ale scriitorilor români din exil, potrivit principiului ca literatura română este una şi indivizibilă. Astfel, Eugen Ionescu a fost prezent în primul număr post-revoluţionar, iar apoi, printre mulţi alţii: Ştefan Baciu, Vintilă Horea, Dan Petrasincu, Andrei Codrescu, Ion Ioanid, Pavel Chihaia, Paul Miron, Sanda Stolojan, Rodica Iulian, Bujor Nedelcovici, D. Ţepeneag, Paul Goma, Gabriela Melinescu, Vladimir Tismăneanu, Matei Călinescu, Ion Vianu.

Profilul „României literare“ este cel al unei publicaţii general-culturale cu un spectru larg de preocupări: literatură, critică, istorie şi teorie literară, cultură politică, arte vizuale, arta spectacolului, sociologie, ştiinţe filozofice, istorie. Ca urmare a realizării acestui program s-a constituit în decursul timpului la „România literară“ o arhivă amplă de documente, manuscrise, imagini care pot fi valorificate prin intermediul unei bănci de date. Suntem singura publicaţie din România care pune la dispozitie, prin mijlocirea rubricii „Calendar“, date biografice privitoare la scriitorii români din trecut şi de azi.

Autoritatea intelectuală a „României literare“ şi prestigiul de care se bucură sunt datorate atât personalităţii colaboratorilor cât şi capacităţii de a se implica în toate evenimentele semnificative ale vieţii culturale. Ea însăşi a generat evenimente organizând dezbateri cu ecouri multiple în rândul cititorilor, iniţiind anchete, interviuri, angajându-se în polemici pe teme de larg interes, orientând atenţia publicului spre adevăratele valori artistice. În condiţii neprielnice, înainte de 1989, „România literară“ a izbutit să apere valorile autentice, să discrediteze falsele valori, să promoveze spiritul critic şi raţional, de factură democratică. Revista a respins consecvent propaganda naţionalist-şovină, desfăşurată sub emblema protocronismului, şi a avut de suportat, din această pricină, atacurile virulente şi sistematice ale publicaţiilor stipendiate de Securitate („Săptămîna“ ş.a.). Un alt moment semnificativ al luptei pentru adevăr în cultură, pentru respingerea imposturii agresive, a fost legat de cazul plagiatului comis în anii ’80 de Eugen Barbu. Deşi acesta era susţinut de autorităţile comuniste revista noastră şi-a asumat riscul spunerii adevărului.

După 1989 revista a continuat politica de sprijinire a valorilor autentice atât în comentariile consacrate fenomenului cultural la zi cât şi prin organizarea unor dezbateri privind „criza culturii“, „modernitate şi post modernitate“, „situaţia românului“ ş.a. Revista oferă săptămânal cititorilor o mare cantitate de informaţii privind evenimentele culturale din ţară şi din străinătate (premii, apariţii editoriale, simpozioane, colocvii, spectacole, vernisaje, concerte etc.). În aceeaşi sferă de preocupări se înscrie şi rubrica de interviuri a „României literare“.

Prestigiul „României literare“ se datorează şi faptului că a descoperit şi impus un mare număr de personalităţi ale culturii române contemporane, a căror evoluţie a sprijinit-o de la debut până la deplina consacrare.

„România literară“ este prima publicaţie din ţara noastră care a fost difuzată în formă electronică pe Internet. În felul acesta, ca şi prin abonamente externe, revista a putut ajunge mai repede la cititorii din afara graniţelor ţării. Tendinţa europenistă, existentă chiar în epoca vechiului regim, s-a accentuat. „România literară“ e promotoarea unei culturi fără frontiere, a circulaţiei ideilor şi formelor, a unui spirit democratic în selectarea şi difuzarea valorilor din întreaga lume.

În perioada decembrie 1997 - noiembrie 1998 am demarat, în parteneriat cu fundaţiile Memoria, Secolul 21, Luceafărul şi Contrapunct, cu sprijinul Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC) Proiectul BIC - Bancă de Informaţii Culturale.

Proiectul a urmărit să pună la dispoziţia celor interesaţi de climatul cultural românesc publicaţiile partenerilor în format electronic prin intermediul reţelei INTERNET. De asemenea, prin prelucrarea arhivelor existente, am putut pune la dispoziţie instrumente de căutare pe criterii cronologice, după autori, după rubrici ş.a.m.d. Proiectul a fost primit cu mult interes atât de românii din diaspora cât şi de cei care vorbesc limba română, de studenţii şi personalul didactic de la catedrele de romanistică de la numeroase universităţi din toată lumea.

Din anul 2002, cu sprijinul Fundaţiei Anonimul s-a trecut la organizarea întâlnirilor „României literare“, care se desfăşoară odată pe lună, cu participarea unor prestigioşi oameni de cultură din ţară şi străinătate, unde se dezbat diferite probleme actuale ale culturii româneşti. Tot cu sprijinul Fundaţiei Anonimul se acordă Premiul Cartea Anului.