venerație

română

Variante

• (înv.) venerațiune

Etimologie

Din franceză vénération < latină veneratio, -onis.

Pronunție

• AFI: /ve.ne'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului venerație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	venerație	invariabil
Articulat	venerația	invariabil
Genitiv-Dativ	venerației	invariabil
Vocativ	'	'

1. respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva.

Sinonime

• adorație

Cuvinte derivate

• venera
• venerabil
• venerare
• venerat

Traduceri

respect pios, adorare a ceea ce este considerat sacru

engleză: veneration (English) finlandeză: kunnioitus (suomi) franceză: vénération (français) f. galiciană: veneración (galego) f. greacă: λατρεία (Ελληνικά) (latreía) f., ευλάβεια (Ελληνικά) (efláveia) f., σεβασμός (Ελληνικά) (sevasmós) m.

italiană: venerazione (italiano) f. latină: veneratio (Latina) f. maghiară: tisztelet (magyar) poloneză: szacunek (polski), cześć (polski) suedeză: vördnad (svenska) c., veneration (svenska) c. turcă: hürmet (Türkçe)

Referințe

• DEX online