titulatură
Etimologie
Din franceză titulature.
Pronunție
- AFI: /ti.tu.la'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului titulatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | titulatură | titulaturi |
| Articulat | titulatura | titulaturile |
| Genitiv-Dativ | titulaturii | titulaturilor |
| Vocativ | titulatură | titulaturilor |
- modul de a se intitula al cuiva sau a ceva.
- totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online