supliment

română

Din franceză supplément < latină supplementum.

Declinarea substantivului supliment
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supliment	suplimente
Articulat	suplimentul	suplimentele
Genitiv-Dativ	suplimentului	suplimentelor
Vocativ	suplimentule	suplimentelor

ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă.
bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus.
ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180º).