proclama
 Vezi și : proclamă
|
Etimologie
Din franceză proclamer < latină proclamare.
Pronunție
- AFI: /pro.klaˈma/
Verb
| Conjugarea verbului proclama | |
| Infinitiv | a proclama |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
proclam |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să proclame |
| Participiu | proclamat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general.
- (v.tranz.) a acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate.
- Colonia s-a proclamat independentă.
- (v.tranz.) a crea, a institui, a stabili, a introduce.
- (v.tranz.) a susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din proclama.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proclama.
Referințe
- DEX '98 via DEX online