prezent

română

Etimologie

Din franceză présent.

Pronunție

• AFI: /pre'zent/

Substantiv

Declinarea substantivului prezent
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prezent	prezente
Articulat	prezentul	prezentele
Genitiv-Dativ	prezentului	prezentelor
Vocativ	prezentule	prezentelor

1. (înv.) dar, cadou.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină praesens, praesentis, franceză présent.

Adjectiv

Declinarea adjectivului prezent
	Singular	Plural
Masculin	prezent	prezenți
Feminin	prezentă	prezente
Neutru	prezent	prezente

1. care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față.
2. (cu valoare de interjecție) formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal.
3. existent.
4. care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față.
5. de care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului prezent
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prezent	prezente
Articulat	prezentul	prezentele
Genitiv-Dativ	prezentului	prezentelor
Vocativ	prezentule	prezentelor

1. perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; (p.ext.) situație actuală.
2. (gram.) timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată.

Cuvinte compuse

• prezent istoric

Locuțiuni

• (loc.adv.) În prezent = azi, acum.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online