oară

română

Din latină hora.

Declinarea substantivului oară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oară	ori
Articulat	oara	orile
Genitiv-Dativ	orii	orilor
Vocativ	oară	orilor

(la sg.; precedat de un num.ord. sau un echivalent al lui) timpul sau momentul în care are loc un fapt.
(la pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ)
Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut

(loc.adv.) De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea.
De puține ori = rareori.
De câte ori = de fiecare dată.
(loc.conj.) Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată.

Din latină ovaria „ouătoare”.

Declinarea substantivului oară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oară	oare
Articulat	oara	oarele
Genitiv-Dativ	oarei	oarelor
Vocativ	oară	oarelor

Confer oră.