nume
Etimologie
Din latină nōmĕn.
Pronunție
- AFI: /'nu.me/
Substantiv
| Declinarea substantivului nume | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nume | nume |
| Articulat | numele | numele |
| Genitiv-Dativ | numelui | numelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează.
- Ce nume poartă?
- (fiz.) sens.
- calificativ, atribut; poreclă; p. ext. titlu, rang.
- reputație, faimă.
- (reg.) pretext, motiv.
- termen generic pentru părțile de vorbire care se declină; spec. substantiv.
Sinonime
- 1: denumire, numire, (livr.) denominație, (rar) intitulare, (înv.) titlu, titulatură
- 2: sens
- 3: apelativ, calificativ, poreclă; titlu, rang
- 4: reputație
- 5: pretext
- 6: substantiv
Cuvinte derivate
- anume
- anumit
- denumi
- denumire
- denumit
- numete
- numi
- numire
- numit
- numitor, numitoare
- prenume
- supranume
- supranumi
- supranumire
- supranumit
Cuvinte compuse
- nume comun
- nume de agent
- nume de botez (sau mic)
- nume de familie
- nume predicativ
- nume propriu
- pește-cu-șapte-nume
- ziua numelui
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) Fără (de) nume = a) care nu este știut, cunoscut; anonim, obscur; b) care impresionează puternic.
- (loc. adv.) Pe nume = a) spunându-i numele, adresându-se cu numele; b) direct, răspicat.
- (loc. prep.) ...în numele = a) în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva (sau a ceva); b) invocând puterea, autoritatea.
- (loc. adv.) Cu (sau sub) nume de = a) cu titlul de, sub formă de, în chip de; b) sub pretext că, pe motiv că, spunând că cuiva.
Expresii
- Zi-i pe nume! = a) spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui (de care nu-mi aduc aminte momentan); b) se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe
- A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi, a-i trage (cuiva una) drept în frunte
- (fam.) Să nu-mi (mai) zici pe nume dacă = să mă desconsideri dacă, să nu mă mai recunoști dacă
- A cunoaște (pe cineva) numai după (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoaște (pe cineva) din auzite, fără să-l fi văzut vreodată
- A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva
- A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta în mod greșit cele spuse de cineva
- A lua în nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva), a ține(la cineva)
- Pentru numele lui Dumnezeu! = formulă exclamativă care însoțește o rugăminte sau care exprimă iritare, indignare, nedumerire
- Pe numele (cuiva) = (despre un act, o proprietate etc.) înscris ca proprietate legală (a cuiva)
- (în imprecații) Veni-ți-ar (sau pieri-ți-ar) numele sau să nu(-ți) mai aud de nume = nu ți-aș mai auzi de nume, acolo sa-ți rămână numele, se spune cuiva pe care nu-l poți suferi, pe care dorești să nu-l mai vezi niciodată, a cărui moarte o dorești
- (Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității
- A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva
- A-și face (un) nume = a ajunge cunoscut, vestit prin acțiuni pozitive
- A-i merge (cuiva) numele că = a se spune despre cineva că
Traduceri
denumire
|
|