foc
Etimologie
Din latină focus.
Pronunție
- AFI: /fok/
Substantiv
| Declinarea substantivului foc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | foc | focuri |
| Articulat | focul | focurile |
| Genitiv-Dativ | focului | focurilor |
| Vocativ | focule | focurilor |
I.
- ardere violentă cu flacără și cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere.
- (în exclamații sau imprecații, adesea glumeț sau fam.)
- Se făcu frumoasă, arz-o focul
- (ajută la formarea superlativului absolut, ținând locul lui „ foarte ”)
- Jucării frumoase foc
- arderea din vatră, cuptor, sobă, etc., făcută prin degajare de căldură.
- (fig.) lumină roșiatică, asemănătoare cu flăcările.
- (fig.) strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal prețios, etc.).
- dispozitiv de ardere (la o lampă).
- incendiu.
- împușcătură; (p.ext.) salvă, tir.
- comandă militară pentru începerea unei trageri.
- (fig.) luptă, război.
- lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigația pe apă.
II.
- (fig.) entuziasm, avânt, înflăcărare.
- agilitate, vioiciune, neastâmpăr.
- durere, chin, jale, necaz.
- nenorocire, pacoste, urgie.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) (Plin) de foc = înfocat, înflăcărat, aprins.
- (loc.adv.) Cu foc = cu înflăcărare, cu entuziasm, cu aprindere.
Expresii
- A lua foc = a se aprinde
- A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare stăruință; a insista prea mult ca cineva să acționeze într-un anumit sens
- A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-și expune viața (pentru cineva sau ceva)
- A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia
- A (-și) pune sau a (-și) băga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva
- A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva
- Harnic (sau iute, etc.) (de mănâncă) foc = foarte harnic (sau iute, etc.)
- A se face (sau a se mânia, a se supăra) foc (și pară) = a se înfuria, a turba de mânie
- De mama focului = strașnic, grozav
- A trece (o țară, un oraș, etc.) prin foc și sabie = a incendia, a distruge cu forța armată
- A deschide focul = a începe să tragă cu arma
- A fi (sau a sta) între două focuri = a fi încolțit din două părți
- (urmat de un genitiv) În focul... = în momentele de mare intensitate, în faza culminantă a unei acțiuni
- A-și vărsa focul = a se destăinui, a-și descărca sufletul, a-și spune durerea; a-și descărca nervii, a se răcori
- A-și scoate un foc de la inimă = a) a se răzbuna pe cineva; b) a scăpa de o suferință
- (fam.) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză foc.
Pronunție
- AFI: /fok/
Substantiv
| Declinarea substantivului foc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | foc | focuri |
| Articulat | focul | focurile |
| Genitiv-Dativ | focului | focurilor |
| Vocativ | focule | focurilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online