febră
Etimologie
Din latină febris, italiană febbre.
Pronunție
- AFI: /'fe.brə/
Substantiv
| Declinarea substantivului febră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | febră | febre |
| Articulat | febra | febrele |
| Genitiv-Dativ | febrei | febrelor |
| Vocativ | febră | febrelor |
- temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală.
- (urmat de determinări arătând felul bolii) nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată.
- (fig.) emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment).
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online