clește
Etimologie
Din slavă (veche) klĕšta.
Pronunție
- AFI: /'kleʃ.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului clește | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clește | clești |
| Articulat | cleștele | cleștii |
| Genitiv-Dativ | cleștelui | cleștilor |
| Vocativ | clește | cleștilor |
- unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua brațe încrucișate și articulate între ele, care servește la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese.
- unealtă de fier asemănătoare cu un clește, folosită în diverse operații.
- Clește pentru cărbuni.
- fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de clește, ale unor crustacee.
Cuvinte derivate
Expresii
- A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva să vorbească
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online