câmp

română

Etimologie

Din latină campus.

Pronunție

• AFI: /kɨmp/

Substantiv

Declinarea substantivului câmp
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	câmp	câmpuri
Articulat	câmpul	câmpurile
Genitiv-Dativ	câmpului	câmpurilor
Vocativ	câmpule	câmpurilor

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; (spec.) întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
3. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.

   Câmp de luptă.

4. (fiz.) regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune.

   Câmp sonor.

5. regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor.
6. formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule.

   Câmp electromagnetic.

7. fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc.
8. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile.

Cuvinte derivate

• câmpean
• câmpesc
• câmpie
• câmpușor

Cuvinte compuse

• munca câmpului
• artilerie de câmp
• câmp de gheață
• câmpul muncii
• câmp vizual
• câmp electric
• câmp magnetic
• câmp operator

Locuțiuni

• (loc.adv.) în plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost.

Expresii

• A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul
• A-și lua(sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online