brise
 Vezi și : Brise, brisé
|
(dansk)
Etimologie
Din germana medie de jos brise.
Pronunție
- AFI: /briːsə/
Substantiv
| Declinarea substantivului brise | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | brise | brisen | briser | briserne |
| Genitiv | brises | brisens | brisers | brisernes |
Vezi și
Referințe
(français)
Etimologie
Origine necunoscută, poate din spaniolă.
Pronunție
- AFI: /bʁiz/
Substantiv
brise f., brises pl.
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Vezi și
Etimologie
Derivat regresiv din briser.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru briser.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru briser.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru briser.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru briser.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru briser.
Referințe
(italiano)
Etimologie
Derivat regresiv din brisa.
Pronunție
- AFI: /'brise/
Substantiv
- forma de plural pentru brisa.