acino

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină acinus („strugure, sâmbure de strugure”).

Pronunție

• AFI: /aˈʧinɔ/

Substantiv

acino m., acini pl.

1. (bot.) bacă, boabă; (spec.) strugure
2. (lit., bot.) grăunte, bob
3. (anat.) acin
4. (reg., înv.) unitate de măsură folosită în Napoli

Sinonime

• 1: (bot.) bacca, chicco; (spec.) chicco d'uva, (pop.) vinacciolo
• 2: (bot.) grano, granello

Cuvinte derivate

• acinetto
• acinino
• acinuzzo

Cuvinte compuse

• acino d'uva

Etimologie

Din greacă antică ἄκινος (akinos).

Substantiv

acino m., acini pl.

1. (bot.) izmușoară-de-câmp, cimbru-de-munte

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din acinus.

Pronunție

• AFI: /ˈa.ki.noː/

Substantiv

1. forma de singular dativ pentru acinus.
2. forma de singular ablativ pentru acinus.