Peracid

Un peracid^[1] (denumit câteodată și peroxiacid) este un tip de acid carboxilic sau de acid anorganic care conține o grupă –OOH în loc de hidroxil. Majoritatea sunt agenți oxidanți puternici.

Peracizi anorganici

Unul dintre cei mai importanți peracizi anorganici este acidul lui Caro (acidul peroximonosulfuric), cu formula H₂SO₅. Acesta are, în comparație cu molecula acidului sulfuric, un atom de oxigen în plus între atomul central de sulf și grupa hidroxil.^[2] Poate fi produs prin tratarea acidului sulfuric cu peroxid de hidrogen. Un alt exemplu este acidul peroxodisulfuric, cu formula chimică H₂S₂O₈. Un exemplu de peracid anorganic derivat de la azot este acidul peroxonitric.

Peracizi organici

În sinteza organică, se folosesc adesea peracizi de tipul acid perbenzoic, acid meta-cloroperbenzoic, etc.

Obținere

Există câțiva peracizi organici folositori din punct de vedere comercial.^[3] Există mai multe metode de obținere ai acestor compuși:

Adesea, peracizii se prepară în urma tratării acidului carboxilic corespunzător cu peroxid de hidrogen:^[4]

RCO₂H + H₂O₂

RCO₃H + H₂O

O reacție asemănătoare implică reacționarea anhidridelor de acizi:

(RCO)₂O + H₂O₂ → RCO₃H + RCO₂H

Această metodă este folositoare în special pentru conversia anhidridelor ciclice la monoperoxiacizii corespunzători, cum este de exemplu cazul acidului monoperoxiftalic.

O a treia metodă implică reacționarea clorurilor de acil:

RC(O)Cl + H₂O₂ → RCO₃H + HCl

Acidul meta-cloroperoxibenzoic (mCPBA) se obține pe această cale.^[5]

În mod analog, se pot folosi ca punct de plecare peroxianhidride de acizi.^[6]

Aldehidele aromatice (de exemplu benzaldehida) se pot autoxida la peracizii aromatici corespunzători (acid perbenzoic):

Ar-CHO + O₂ → Ar-COOOH (unde Ar = rest aril)

Dezavantajul reacției este faptul că produșii reacționează cu aldehida inițială rămasă, formând acidul carboxilic corespunzător (acid benzoic):^[7]

Ar-COOOH + Ar-CHO → 2 Ar-COOH

Vezi și

Referințe

^ „Peracid” la DEX online Accesat pe 8 august 2018
^ Harald Jakob; et al. (2005), „Peroxy Compounds, Inorganic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_177.pub2
^ Herbert Klenk, Peter H. Götz, Rainer Siegmeier, Wilfried Mayr (2005), „Peroxy Compounds, Organic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_199
^ Silbert, L. S.; Siegel, E.; Swern, D. (1964). „Peroxybenzoic Acid”. Org. Synth. 44: 81. doi:10.15227/orgsyn.044.0081.
^ Richard N. McDonald, Richard N. Steppel, James E. Dorsey (1970). „m-Chloroperbenzoic Acid”. Org. Synth. 50: 15. doi:10.15227/orgsyn.050.0015.
^ Géza Braun (1928). „Perbenzoic Acid”. Org. Synth. 8: 30. doi:10.15227/orgsyn.008.0030.
^ C.D. Nenițescu, Chimie organică, volumul I, ed. VII (1973), Autoxidarea aldehidelor, pag.698-700, Editura Didactică și Pedagogică, București

[1] „Peracid” la DEX online Accesat pe 8 august 2018

[2] Harald Jakob; et al. (2005), „Peroxy Compounds, Inorganic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_177.pub2

[3] Herbert Klenk, Peter H. Götz, Rainer Siegmeier, Wilfried Mayr (2005), „Peroxy Compounds, Organic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_199

[4] Silbert, L. S.; Siegel, E.; Swern, D. (1964). „Peroxybenzoic Acid”. Org. Synth. 44: 81. doi:10.15227/orgsyn.044.0081.

[5] Richard N. McDonald, Richard N. Steppel, James E. Dorsey (1970). „m-Chloroperbenzoic Acid”. Org. Synth. 50: 15. doi:10.15227/orgsyn.050.0015.

[6] Géza Braun (1928). „Perbenzoic Acid”. Org. Synth. 8: 30. doi:10.15227/orgsyn.008.0030.

[7] C.D. Nenițescu, Chimie organică, volumul I, ed. VII (1973), Autoxidarea aldehidelor, pag.698-700, Editura Didactică și Pedagogică, București

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]