Disident
Un disident (din latină dissidens, prin franceză dissident) este o persoană care își face public părerile, opiniile sau convingerile, inclusiv politice sau doctrinare, deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte sau de ale majorității.
Etimologie -
[modificare | modificare sursă]Noțiunea de „disident” are străvechi rădăcini atât în latinescul „dissidentia”, care înseamnă „dezacord” / „opoziție” între lucruri împrejur stătătoare, cât și în verbul „dissideo”, care înseamnă „a fi în dezacord”, „a nu se înțelege”, „a se revolta”, „a se deosebi”, „a diferi (de)”.[1]
Utilizare curentă
[modificare | modificare sursă]În prezent, termenul este folosit cu precădere pentru a desemna persoanele cu opinii opuse celor ale unui regim totalitar, care devin opozanți ai acestuia.
Acest sens politic a început să fie utilizat în 1940, în legătură cu proliferarea sistemelor totalitare, în special cu referire la Uniunea Sovietică.[2]
Sociologul Norman Goodman consideră că una din principalele șapte coordonate ale unui stat democratic este și toleranța față de o disidență rezonabilă. În acest caz, există dreptul la opinie iar cei care nu sunt în consens cu majoritatea, nu sunt stigmatizați și nu sunt considerați distructivi.[3]
Disidență
[modificare | modificare sursă]Atitudinea și manifestările unui disident se numesc disidență. Aceeași denumire se dă și unui grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității, precum și sciziunii formate prin acțiunea unui astfel de grup.[4]
Consecințe
[modificare | modificare sursă]Unele dintre consecințele disidenței într-o societate nedemocratică sunt: marginalizare, ostracizare,[5] arestare și detenție,[6] exil forțat,[7] internare forțată într-un spital de psihiatrie,[8] lichidarea.[9]
Disidenți din România
[modificare | modificare sursă]În viziunea redactorilor de la secția română a postului de radio Europa Liberă, în timpul regimului comunist din România, următorii cetățeni români corespundeau definiției de "disident":[10]
- P. Alexandrescu, Gabriel Andreescu, Dan Badea, F. Balint, Ferenc Barabas, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Geo Bogza, Mihai Botez, I.C. Brătianu, T. Brișcan, Silviu Brucan, Ion Bugan, Cristian Butușina, Liviu Cangeopol, Alexandru Călinescu, Liviu Cană, Mariana Celac-Botez, Doina Cornea, Mihai Creangă, Cs. Gyimesi Eva, Dan Deșliu, Mircea Dinescu, Radu Enescu, Iuliu Filip, Radu Filipescu, Ion Fistioc, V. Hanu, Gheorghe Huțanu, Florentin Scalețchi, Lucian Iancu, Mircea Iorgulescu, Dumitru Iuga, Leontin Iuhas, S. Kanyadi, Karoly Kiraly, Mariana Marin, Alexandru Mateescu, Dumitru Mazilu, Corneliu Mănescu, M. Mesmer, Teohar Mihadaș, Dumitru Mircescu, Aurel Dragoș Munteanu, Gheorghe Năstăsescu, Adrian Niculescu, V. Opriș, Bodor Pal, M. Pavelescu, Nelu Prodan, Vasile Paraschiv, Constantin Pârvulescu, Dan Petrescu, Andrei Pleșu, N.C. Popescu, Ion Puiu, Lucian Raicu, Nicu Stăncescu, Mihai Stănescu, N. Stoia, D. Streza, I. Suciu, András Sütő, I. Tempfli, Sorin Toma, László Tőkés, G. Tărlescu, E. Ujvarossy, P.V.M. Ungureanu, Gheorghe Ursu, I. Vistea, Gheorghe Vasilescu.
Alți disidenți din România: Paul Goma, Gheorghe Calciu-Dumitreasa,[11] Dorin Tudoran,[12] Liviu Babeș,[13] Silviu Brucan,[14] Miron Radu Paraschivescu.[15]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Dictionnaire Gaffiot latin-français (1934)
- ^ Online Etymology Dictionary
- ^ „Politica și statul. Cultura politică și socializarea politică”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Corpus de împrumuturi cu etimologie multiplă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Human Rights and Cultural Values: A Literature Review
- ^ Vietnam dissident jailed for political leaflets
- ^ World Report 2012: Cuba
- ^ On Dissidents and Madness: From the Soviet Union of Leonid Brezhnev to the ...
- ^ „Guatemala”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Cine sunt disidenții români din evidențele Europei Libere?, 13 octombrie 2009, Jurnalul Național, accesat la 15 februarie 2014
- ^ Singurătatea disidentului de cursă lungă Arhivat în , la Wayback Machine., Tudorel Urian, România literară - anul 2003, numărul 31, accesat la 15 februarie 2014
- ^ Un mare disident: Dorin Tudoran Arhivat în , la Wayback Machine., Radu Călin Cristea, România literară - anul 2011, numărul 2, accesat la 15 februarie 2014
- ^ Antikommunistischer Widerstand
- ^ Politics, Power and the Struggle for Democracy in South-East Europe
- ^ Miron-Radu Paraschivescu inedit: Un disident autentic Arhivat în , la Wayback Machine., Gabriel Dimisianu, România literară - anul 2001, numărul 40, accesat la 15 februarie 2014
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Dreptul de a spune NU Arhivat în , la Wayback Machine., 27 ianuarie 2010, Revista Magazin
- Principiul bumerangului[nefuncțională], 5 martie 2007, Lavinia Betea, Jurnalul Național
