Comitatul Marche

— provincie istorică a Franței[*] —

Drapel

Stemă

Țară

Franța

Prezență online

Poziția regiunii Comitatul Marche

Marche (în occitană La Marcha^[1]) este o regiune istorică și culturală franceză, corespunzătoare unei vechi provincii^{[n 1]}, având ca capitală orașul Guéret. Marche a fost de asemenea un comitat.

Frontierele sale au fluctuat pe tot parcursul istoriei sale, începând cu Evul Mediu, epoca în care a fost creată. În limitele sale din secolul al XVIII-lea, provincia corespundea departamentului actual Creuse, dar includea și o bună parte din Haute-Vienne (arondismentul Bellac), precum și parohii din Indre, Vienne și Charente. Cea mai mare parte a Marche face acum parte din regiunea Nouvelle-Aquitaine.

Locație

Comitatul acoperea un teritoriu care corespundea departamentului Creuse, arondismentului Bellac din Haute-Vienne și câteva comune din departamentele Indre, Vienne și Charente.

Istorie

Teritoriul acesta a fost desprins în secolul al X-lea din provinciile Limousin și Auvergne, râul Creuse marcând atunci limita. Această desprindere s-a făcut din mai multe motive: primul a fost necesitatea de a lupta împotriva normanzilor^[2]; al doilea a fost de a forma o zonă tampon între Ducatul Aquitaniei, sub influența engleză a Casei Plantagenet, și Berry, dar și între provinciile Limousin și Auvergne. Teritoriul a fost apoi împărțit în feude cu frontiere mobile: Haute Marche^{[n 2]} (în jurul orașului Guéret), principatul de Combraille^{[n 3]} (cu capitala inițială la Chambon)^[6], Vicomitatul de Bridiers (La Souterraine), Basse Marche^{[n 4]} (în jurul orașului Le Dorat).

Numele de Marche desemnează o zonă intermediară între două teritorii. Comitatul Marche făcea trecerea între posesiunile contilor de Poitou, ducilor de Aquitania, și cele ale regelui Franței^{[n 5]}. Comitatul Marche a apărut probabil între 955 și 958, când a fost plasat sub autoritatea lui Boson Ier, cunoscut și sub numele de Boson cel Bătrân^[9], primul conte de Marche, fiul lui Sulpice, senior de Charroux.

Provincia a fost apoi în posesia casei de Montgommery și apoi a casei de Lusignan în 1199. Legată de coroana Franței de Filip al IV-lea cel Frumos, ea revine la Carol al IV-lea cel Frumos în 1309 și devine ducat în 1317. În 1327, este schimbată cu comitatul Clermont-en-Beauvaisis. Apoi revine la Bourbon, iar în 1527, Francisc I o confiscă. După câteva apanaje, este definitiv reunită cu domeniul regal în jurul anului 1531 și guvernată de Foucault de Saint Germain-Beaupré între 1630 și 1752. Succesiunea contilor de la Marche până în secolul al XIV-lea este adesea dificil de stabilit cu certitudine, din lipsă de documente irrefutabile.

În cadrul comitatului se distingea Basse Marche^{[n 4]} în jurul localității Le Dorat, și Haute Marche^{[n 2]} în jurul orașului Guéret. Marche forma o entitate îngustă întinsă pe aproximativ optzeci de kilometri. Comitatele vecine erau următoarele:

la est: comitatul Auvergne și Senioria Bourbon-l'Archambault, apoi ducatul Bourbon începând cu secolul al XIV-lea;
la vest: comitatul Poitiers, apoi Poitou;
la sud-vest: Angoumois în secolele al XIV-lea și al XV-lea;
la nord: mai întâi Senioria Déols, apoi ducatul Berry, și în cele din urmă Berry în domeniul regal francez^{[n 5]};
la sud: Vicomitatul de Limoges.

Guéret, Bellegarde, Bourganeuf și Bellac au format circumscripții financiare(Pays d'élection^{[n 6]}); primele două în generalitatea Moulins, iar ultimele două în generalitatea Limoges^{[n 7]}.

Marche se găsește în principal în departamentul Creuse și într-o parte a departamentului Haute-Vienne (Bellac).

Note

^ Sub Vechiul Regim al Franței, regatul era împărțit în diferite entități administrative, fiecare având competențe proprii și propriul său centru administrativ. Aceste diviziuni erau adesea distincte în funcție de domeniile administrativ, judiciar, militar, religios etc. De exemplu, o localitate putea să depindă de un centru administrativ pentru afaceri administrative, de un altul pentru afaceri judiciare și de un al treilea pentru afaceri religioase.
^ ^a ^b Haute Marche este o regiune naturală din Franța situată în nordul regiunii Limousin, în departamentul Creuse. Își datorează numele vechii provincii Marche, din care ocupă o mică parte.
^ În Evul Mediu Timpuriu, existența unei Principalitate de Combraille^[3] · ^[4], numită și baronie începând cu secolul al XII-lea, este atestată într-un număr mare de texte. Capitala acestei teritorii, care se afla inițial la Chambon, a fost transferată la Montaigut sub dominația familiei Bourbon^[5].
^ ^a ^b Basse Marche este o regiune tradițională din Franța situată în nordul regiunii Nouvelle-Aquitaine, în departamentul Haute-Vienne.
^ ^a ^b În Franța, termenul "domeniu regal"^[7] · ^[8] desemnează totalitatea terenurilor, bunurilor și drepturilor care cad direct sub puterea regelui în cadrul regatului Franței.
^ Pays d'élection sau District financiar desemna, în Regatul Franței din Vechiul Regim, o circumscripție financiară supusă jurisdicției unor funcționari regali numiți "élus"^[10].
^ În Franța Vechiului Regim, o "generalitate" era o circumscripție administrativă, în principal fiscală la origini, apărută în secolul al XIV-lea și redefinită în 1542 de către Francisc I (editul de la Cognac).

Referințe

^ „Marcha / Marche ; entrée du Diccionari deus noms pròpis (Dictionnaire des noms propres et toponymes en occitan)” (în occitan). dicesp.locongres.com ; Diccionari deus noms pròpis sur le site du Congrès permanent de la lenga occitana (Congrès permanent de la langue occitane). 2020. Accesat în 21 aprilie 2024.
^ Zégierman, Frédéric (1999). Le guide des Pays de France (tome 1 : nord et tome 2 : sud) (în franceză). Paris: Fayard. ISBN 2-213-59960-2.
^ Tricard, Jean; Grandcoing, Philippe; Chanaud, Robert (2006). Le Limousin, pays et identités (în franceză). Limoges: Presse Universitaire de Limoges. p. 120. ISBN 2842874102.
^ Joullietton, Joseph (1814). Histoire de la Marche et du Pays de Combraille (în franceză). Guéret: Journal de la Creuse.
^ Blancard, André (1979). Aux portes de l'Auvergne (în franceză). Saint-Yorre.
^ Tricard, Jean; Grandcoing, Philippe (2006). Le Limousin, pays et identités : enquêtes d'histoire, de l'antiquité au xxie siècle (în franceză). Limoges: Presses universitaires de Limoges. ISBN 2-84287-410-2.
^ Sirinelli, Jean-François; Couty, Daniel (1999). Dictionnaire de l'histoire de France (în franceză). Paris: Armand Colin. p. 367. ISBN 2-03-505085-5. OCLC 406957961.
^ Charansonnet, Alexis; Sirinelli, Jean-François (2006). Dictionnaire de l'histoire de France (în franceză). Paris: Éditions Larousse. p. 268. ISBN 2-03-582634-9. OCLC 421619234.
^ Genealogia lui Boson cel Bătrân pe pagina de internet Medieval Lands (în engleză)
^ „élection”. Encyclopédies Larousse (en ligne) (în franceză). Éditions Larousse. Accesat în 20 aprilie 2024.

Bibliografie

Joullietton, Joseph (1814). Histoire de la Marche et du Pays de Combraille (în franceză). Guéret: Journal de la Creuse.

Vezi și

[teritoriu-2] Sub Vechiul Regim al Franței, regatul era împărțit în diferite entități administrative, fiecare având competențe proprii și propriul său centru administrativ. Aceste diviziuni erau adesea distincte în funcție de domeniile administrativ, judiciar, militar, religios etc. De exemplu, o localitate putea să depindă de un centru administrativ pentru afaceri administrative, de un altul pentru afaceri judiciare și de un al treilea pentru afaceri religioase.

[Haute_Marche-4] Haute Marche este o regiune naturală din Franța situată în nordul regiunii Limousin, în departamentul Creuse. Își datorează numele vechii provincii Marche, din care ocupă o mică parte.

[8] În Evul Mediu Timpuriu, existența unei Principalitate de Combraille^[3] · ^[4], numită și baronie începând cu secolul al XII-lea, este atestată într-un număr mare de texte. Capitala acestei teritorii, care se afla inițial la Chambon, a fost transferată la Montaigut sub dominația familiei Bourbon^[5].

[Basse_Marche-10] Basse Marche este o regiune tradițională din Franța situată în nordul regiunii Nouvelle-Aquitaine, în departamentul Haute-Vienne.

[domeniu_regal-13] În Franța, termenul "domeniu regal"^[7] · ^[8] desemnează totalitatea terenurilor, bunurilor și drepturilor care cad direct sub puterea regelui în cadrul regatului Franței.

[16] Pays d'élection sau District financiar desemna, în Regatul Franței din Vechiul Regim, o circumscripție financiară supusă jurisdicției unor funcționari regali numiți "élus"^[10].

[17] În Franța Vechiului Regim, o "generalitate" era o circumscripție administrativă, în principal fiscală la origini, apărută în secolul al XIV-lea și redefinită în 1542 de către Francisc I (editul de la Cognac).

[1] „Marcha / Marche ; entrée du Diccionari deus noms pròpis (Dictionnaire des noms propres et toponymes en occitan)” (în occitan). dicesp.locongres.com ; Diccionari deus noms pròpis sur le site du Congrès permanent de la lenga occitana (Congrès permanent de la langue occitane). 2020. Accesat în 21 aprilie 2024.

[3] Zégierman, Frédéric (1999). Le guide des Pays de France (tome 1 : nord et tome 2 : sud) (în franceză). Paris: Fayard. ISBN 2-213-59960-2.

[5] Tricard, Jean; Grandcoing, Philippe; Chanaud, Robert (2006). Le Limousin, pays et identités (în franceză). Limoges: Presse Universitaire de Limoges. p. 120. ISBN 2842874102.

[6] Joullietton, Joseph (1814). Histoire de la Marche et du Pays de Combraille (în franceză). Guéret: Journal de la Creuse.

[7] Blancard, André (1979). Aux portes de l'Auvergne (în franceză). Saint-Yorre.

[9] Tricard, Jean; Grandcoing, Philippe (2006). Le Limousin, pays et identités : enquêtes d'histoire, de l'antiquité au xxie siècle (în franceză). Limoges: Presses universitaires de Limoges. ISBN 2-84287-410-2.

[11] Sirinelli, Jean-François; Couty, Daniel (1999). Dictionnaire de l'histoire de France (în franceză). Paris: Armand Colin. p. 367. ISBN 2-03-505085-5. OCLC 406957961.

[12] Charansonnet, Alexis; Sirinelli, Jean-François (2006). Dictionnaire de l'histoire de France (în franceză). Paris: Éditions Larousse. p. 268. ISBN 2-03-582634-9. OCLC 421619234.

[14] Genealogia lui Boson cel Bătrân pe pagina de internet Medieval Lands (în engleză)

[15] „élection”. Encyclopédies Larousse (en ligne) (în franceză). Éditions Larousse. Accesat în 20 aprilie 2024.

[1]

[n 1]

[2]

[n 2]

[n 3]

[6]

[n 4]

[n 5]

[9]

[n 6]

[n 7]

[3]

[4]

[5]

[7]

[8]

[10]