venio

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *gʷem-. Înrudit cu sanscrită गच्छति (gácchati), greacă antică βαίνω (bainō).

Pronunție

• AFI: /ˈwe.ni.oː/

Verb

veniō (infinitivul prezent venīre, perfectul activ vēnī, supinul ventum)

1. a veni
2. a (se) apropia

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

adveniō anteveniō circumveniō contrāveniō conveniō dēveniō ēveniō interveniō inveniō obveniō

perveniō praeveniō prōveniō reveniō subveniō superveniō trānsveniō ventiō ventitō ventō

Cuvinte apropiate

• adventus