merge
 Vezi și : mérge
|
Etimologie
Din latină mergere (= „a se scufunda”).
Pronunție
- AFI: /ˈmer.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului merge | |
| Infinitiv | a merge |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
merg |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să meargă |
| Participiu | mers |
| Conjugare | III |
I.
- (v.intranz.) a se mișca deplasându-se dintr-un loc în altul; a se deplasa, a umbla.
- (despre nave sau alte obiecte plutitoare) a pluti.
- (despre păsări, avioane etc.) a zbura.
- (fam.; despre mâncăruri și băuturi) a putea fi înghițit ușor; a aluneca pe gât.
- a pleca, a porni, a se duce; a se îndrepta (spre...).
- la imperativ, ca termen de urare sau de îndemn.
- Mergi cu bine!
- a urma, a frecventa cursurile unei instituții de învățământ.
- (înv. și reg.; despre ființe și lucruri) a intra, a pătrunde.
- (fig.) a ajunge.
- A mers până la a crede că-l poate îndrepta.
- (pop.) a se angaja (într-o slujbă).
- a se înrola.
- (despre ape curgătoare, p. ext. despre lichide) a curge; a se scurge.
- a însoți, a întovărăși, a acompania.
- (la unele jocuri, mai ales la cel de cărți) a se angaja, a participa la joc.
II.
- (despre întinderi de pământ, drumuri etc.) a se întinde până la...; a duce la...
- (despre știri, evenimente etc.) a ajunge la cunoștința cuiva; a se răspândi; a se propaga, a se generaliza.
III.
- (despre acțiuni, evenimente, fenomene etc.) a se desfășura, a evolua, a decurge.
- (despre aparate, mecanisme etc.) a funcționa.
- (despre ființe) a o duce, a-i fi (bine sau rău).
- a reuși, a izbuti.
- a înainta, a progresa, a se dezvolta.
- (despre oameni) a continua, a persevera.
IV.
- (despre materiale, mai ales despre alimente) a fi necesar, a se consuma, a se întrebuința (într-o anumită cantitate).
- (înv. și pop.) a se calcula, a se socoti.
- (mat.; despre numere) a se cuprinde, a intra în alt număr.
V.
- a se potrivi, a fi posibil; a se putea, a se accepta, a se admite.
- a se potrivi, a se armoniza, a se asorta.
- Aceste culori merg bine.
- (jur.; despre termene, clauze etc.) a intra în vigoare.
- (despre bani, documente etc.) a fi valabil, a fi în uz, a avea curs.
- (despre salarii) a reveni (cuiva) în continuare.
VI.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A merge înaintea cuiva = a întâmpina pe cineva
- A merge la pieire = a acționa necugetat, a-și periclita existența
- A merge (fiecare) în (sau la) treaba lui = a-și relua treburile obișnuite, a-și vedea de interesele sale
- A(-i) merge (ceva) (drept) la inimă (sau la suflet) = a(-i) plăcea foarte mult
- A merge ață = a se duce drept la țintă
- De-i merge (sau să-i meargă) colbul (sau fulgii, peticile, untul) = (în legătură cu verbul "a bate" sau cu echivalentele lui; cu valoare adverbială) zdravăn, tare, violent
- A merge pe... = (despre vârstă) a se apropia de..., a împlini în curând...
- De ce merge sau pe zi (ori pe an) ce merge = pe măsură ce trece timpul
- A merge prea departe = a-și îngădui prea multe, a depăși limitele îngăduite
- A merge mână în mână (cu...) = a fi în strânsă legătură, a se desfășura concomitent, a se înlănțui
- A merge după (cineva) = a) (despre femei) a se mărita; b) a urma sfaturile, povețele cuiva
- A merge în urma (sau pe urmele) cuiva = a urmări pe cineva
- Merge vorba = se spune, se vorbește
- Îi merge (cuiva) vestea (sau numele, vorba etc.) = se spune despre el că...
- Meargă-i numele! = să nu se mai audă despre el, să dispară definitiv
- (impers.) De ce (sau pe zi ce) merge = pe măsură ce trece timpul; tot mai mult
- Așa mai merge = așa se potrivește, e bine, îmi convine
- Treacă (și meargă)! sau treacă-meargă! = fie! să zicem că se poate! să admitem (ca pe o concesie)!
Traduceri
a se deplasa; a se duce; a pleca
|
|
Etimologie
Din merge.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru merge.
Referințe
(English)
Etimologie
Din latină mergere.
Pronunție
- AFI: /mɜrdʒ/
Verb
| Conjugarea verbului to merge | |
| Infinitiv | to merge |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
merges |
| Trecut simplu | merged |
| Participiu trecut | merged |
| Participiu prezent | merging |