fugi

Din latină pop. fugire (fugere).

• AFI: /fuˈdʒi/

1. (v.intranz.) a se deplasa cu pași repezi, a se mișca iute într-o direcție, a merge în fugă; a alerga, a goni.

   Calul fuge.

2. (despre lapte și despre alte lichide) a da în foc (când fierbe).
3. (urmat de determinări introduse prin prep. "după") a urmări în fugă, a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde.
4. (fig.) (despre vreme sau despre unități de timp) a trece repede, a se scurge rapid.

   Timpul fuge.

5. (fig.) (despre peisaje din natură) a se perinda prin fața ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul).
6. a părăsi în grabă (și pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere; (despre un deținut) a evada; (despre un ostaș) a dezerta.
7. (despre îndrăgostiți) a-și părăsi pe ascuns familia, plecând să trăiască împreună.
8. a se depărta, a se retrage dintr-un loc.

   Au fugit de la locul faptei.

9. (urmat de determinări introduse prin prep. "de") a se sustrage, a se eschiva, a evita.

• 1: alerga, goni, (înv. și reg.) cure, (reg.) (se) încura, (Bucov.) scopci
• 8: se căra, (fam.) se cărăbăni, se mătrăși, o șterge, o tuli

• sta

• A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare = se spune când cineva își pierde echilibrul și este gata să cadă sau, fig., când cineva se simte pierdut, când îsi pierde cumpătul
• A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-și mai putea lua ochii de la cineva, a privi insistent, cu admirație, cu dor; a-i plăcea de cineva
• A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-și putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori)
• A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se știe unde)
• (fam.) Fugi de-aici! = a) pleacă!; b) nu mai spune!
• Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie așa!
• A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână; b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare, a nu se lăsa prins

• DEX online